Lăsaţi, nu rupeţi tastatura, nu e nevoie!

Nu aşa stă de fapt treaba, domun’ Buzărin!

Trimiteţi hoarde de reporteri şi echipament de transmisie lângă stadion, ca să le bage microfoanele în nas investitorilor analfabeţi. Umpleţi cu ei spaţii de emisie la posturi de televiziune care nu se justifică, în fiecare zi. Puneţi-i să comenteze orice, de la fizică cuantică până la putorile de pe centură. Când sunt aproape să-i umfle DNA-ul, chemaţi-i cu palma întinsă în emisiunile de analiză de la 4 şi un sfert, lasaţi-i să-şi facă mendrele, şi bucuraţi-va de banul negru muncit cu greu. Apoi dărâmaţi-i cu editoriale în ziar.

La ştirile din sport băgaţi 5 materiale la rând despre acelaşi prostovan care v-a scuipat o declaraţie. În fiecare seară. Faceţi pictoriale cu prietena lui în chiloţi şi umpleţi site-urile, ziarele şi televiziunile. Apoi ştergeţi cu el pe jos în editorialul din ziar. Numiţi-l jucător vopsit sau beteag din clinicile de ortopedie.

Înjuraţi-l pe Sandu de câte ori puteţi, apoi urmăriţi-i respectuoşi şi mândri cariera de la UEFA. Apoi făceţi-l de comandă în editorialul revoltat din ziar.

Regretaţi-l pe Ioan Becali, invidioşi pe ăla care a primit un scuipat de la el în direct.

Revendicaţi-vă din Ioan Chirilă la fel cum alt Becali se imagina urmaşul lui Mihai Viteazu’. Faceţi gale cu premii anuale, la care invitaţi şi premiaţi toată drojdia asta puturoasă, pe care voi aţi crescut-o până când a ajuns să vă fie silă de ea.

Nu mai plângeţi, domnu’ Buzărin. Nu-i nici un păcat ca Dinamo n-o să mai joace în Europa, după o carieră fulminantă de 25 de ani în care n-a făcut nimic. Ştergeţi-vă lacrimile, meseria e ca şi viaţa, o curvă. Vă pasă de sport, nu? Poate prea mult!?

Nu sunt dinamovist, n-am fost niciodată.