Arieşeni

La 450 de km de Bucureşti, drum pe care îl faci în 7 ore, prin Piteşti, Valea Oltului, Sibiu, Alba Iulia şi apoi la dreapta spre Albac către Arieşeni. Sâmbăta e cel mai plăcut, pentru că nu circulă tiruri şi nu e aglomerat. E bine să pleci dimineaţa la 7 ca să faci cam jumătate de traseu pe răcoare. Apoi după oprirea de prânz din Alba Iulia, mai sunt aproximativ 100 de km în care drumul urcă spre munte şi canicula deja nu se mai simte.

Până la Alba Iulia şoseaua e bună în totalitate. Între Alba Iulia şi Arieşeni e un drum şerpuit de munte cu o bandă pe sens, nu prea circulat, în stare bună. Urcuşul e lin, cu câteva serpentine, traversând păduri şi localităţi liniştite. Panouri de pe marginea drumului te anunţă că mai ai 15 km până la pensiunea cutare, aflată în zona Gârda de Sus – Arieşeni, unde construcţiile noi sunt numeroase datorită pârtiilor de ski. Pe la 3 te cazezi, bei o pălincă şi te gândeşti relaxat la programul pentru restul zilei. Dacă ai ales una din pensiunile de pe marginea drumului, ştii că la un moment dat vei coborî pentru a fi servit la masă, în condiţii pe care le bănuiesc a fi bune. Nu pot da referinţe pentru că noi am ales o cabana cu 5 dormitoare, living şi bucătărie mari şi dotate complet, în care ne-am pregătit singuri mâncarea în fiecare dimineaţă şi seară, pentru că la prânz eram pe munte. Am avut vreme bună, fără strop de ploaie, aşa că seara ne reveneam după traseul montan în faţa focului, cu o tărie în mână şi un cer plin de stele deasupra.

Într-o săptămână am văzut: Cetăţile Ponorului, Peştera Coiba Mare (Gârdişoara), Groapa Ruginoasă, Peştera Poarta lui Ionele, Peştera şi Gheţarul de la Scărişoara, Peştera Gheţarul de la Vârtop şi Valea Sighiştelului cu canionul şi peşterile lui.

Ce n-am reuşit să vedem? Destule, cât pentru încă trei sau patru vacanţe.

Atracţiile sunt multe, cu distanţe mari între ele. Drumurile de acces sunt forestiere, lungi chiar şi de 23 de km, şi am preferat să le facem cu maşina ca să păstrăm plăcerea mersului pentru traseele montane adevărate, care sunt bine marcate şi cu grade diferite de dificultate, iar ca lungime cel mai mic avea mai bine de o oră numai dus. Pe cele făcute de noi am întâlnit mai multe grupuri cu copii de 10 ani dar am înţeles că sunt unele şi mai grele. Benzinării n-am văzut decât la vreo 30 sau 40 de km depărtare de Arieşeni, aşa că nu e o idee bună să ai puţină benzină în rezervor.

Peisajul e sălbatic, oamenii primitori, caii frumoşi. Iarna se schiază pe pârtia de la Vârtop şi pe probabil încă una care deocamdată e în curs de amenajare.

Cabana în care am stat e dotată cu apă curentă, caldă şi rece, bucătărie complet utilată, încălzire centrală şi chiar TV prin satelit. Se află la 200 de metri de şosea pe un drum practicabil cu orice maşină, chiar la ieşirea din Gârda de Sus către Arieşeni, imediat după  noua pârtie. Are 5 dormitoare cu paturi duble dar poate găzdui maxim 16 persoane datorită unor canapele extensibile. Gazda e primitoare şi răspunde la numărul de telefon 0749 115 823.