Vorbe cu tâlc
Un articol din Cotidianul, despre viaţă si competiţie, despre sport si artă, despre educaţie. Reflecţii ale matematicianului Solomon Marcus, stârnite de finala Nadal-Federer de duminică.
Un articol nesemnat, despre care nu se înţelege dacă este un eseu sau un fragment de interviu telefonic.
De ce competiţia contează mai mult decât jocul, în splendida lui gratuitate? De ce întrecerea contează mai mult decât arta? De ce să fie umilit într-un mod atât de explicit unul dintre jucători, prin contrastul dintre modestia plachetei primite şi măreţia cupei acordate celuilalt?
Observaţi cât de regretabil se repetă situaţia la olimpiadele şi concursurile şcolare de matematică, la care competiţia contează mai mult decât eficacitatea educaţională şi la care se dă impresia că nu poţi fi foarte bun decât în dauna altuia. Concursurile îi plasează pe concurenţi în situaţii artificiale, foarte diferite de cele în care ei vor valorifica în profesie şi în viaţă pregătirea lor. Aproape toate cărţile de matematică pentru şcolari, care se văd pe tejghele, sunt destinate pregătirii pentru concursuri, nu pregătirii pur şi simplu. Aproape toţi învaţă pentru că “li se cere”, nu pentru că “le place”. E groaznic.
Despre cât de importantă este competiţia la noi românii, vedem la fiecare pas. Raportarea permanentă la alţii ne-a adus o creştere tembelă a consumului şi o iluzie de bunăstare. Suntem îndoctrinaţi cu spiritul ăsta competitiv de mici. Orice om trebuie să ajungă cineva:
- Tu ce vrei să te faci când o să fii mare?
- Sunt prea mic că sa ştiu de pe-acum. Aş vrea să fiu bun în ceea ce fac şi s-o fac cu plăcere.
- Ce părinţi, dragă! Copilul meu o să ajungă doctor!
