Lehamite

Pe TRU il citesc mai mult cand scrie despre sport, pentru ca nu privesc cu ochi buni pasiunea lui pentru Basescu. Cand apreciezi sincer pe cineva, si cu atat mai mult un daca este un om politic, decenta mi se pare critica constructiva.  Normala mi se pare reactia de a sari in apararea celui pe care il apreciezi, atunci cand atacurile nu au fundament. Dar sa-l privesti pe Basescu ca pe o faptura imaculata si sa clamezi asta aproape zilnic, indiferent daca personajul e in dificultate sau nu, gasesc ca e un demers foarte gresit. Repet, chiar si in situatia in care admiratia extrema este sincera. Nu cred ca TRU urmareste avantaje personale sau ca asta e pretul pe care il plateste pentru afirmarea profesionala. Este un om inteligent care isi face meseria foarte bine si banuiesc ca traieste din asta decent si pe masura nevoilor lui. Atitudinea fata de Basescu e privita prost de multi, iar el isi asuma firesc lucrul asta si riscurile ce decurg de aici pentru un om care traieste din credibilitatea lui.

Ioan T Morar a fost inca de la inceput printre cei care gandeau cand altii munceau, care ridica vocea cand altii cereau liniste, care critica moravurile si nu oamenii, indiferent daca aceia erau, nu erau inca, sau fusesera la putere. Despre I T Morar textul este mai scurt pentru ca nu a fost partizanul niciunui politician.

Azi a mai murit odata speranta ca ne facem bine. O hoarda de lingai, mai nou prezenti pe bloguri, au vrut sa puna egalitate intre un articol laudativ in “Viata Studenteasca” din ‘80 si ceva, si osanalele/delatiunile unora care au fost tot timpul la putere. Oameni platiti ca sa aiba opinia necesara,  sa sara la ordin, din interes politic si de trust de presa, denatureaza zilnic discutia despre normalitate si decenta publica. Oameni care au spalat cei mai clari vinovati din tabara adversa pentru inca o afacere cu statul a Sefului. Printre ei este si Vlad Petreanu, al carui blog imi parea, pana azi, ca nu este legat de linia trustului.