Sunteti ruda cu… ? (partea I)

La examenul de soferie, politaiul imi verifica buletinul si pornim. Aici la stanga, acolo la dreapta, etc. La fiecare trecere de pietoni, “cedeaza trecerea”, statie de tramvai si alt motiv pentru care ar fi trebuit sa incetinesc, auzeam o bataie in panoul usii din treapta, facuta de organ cu pixul cu care semna verdicte. Eu imi vedeam de treaba dar la un moment dat devenise enervant si imi venea sa-i zic “am vazut, uite incetinesc, termina cu tacanitul ala”. Un singur incident, ramasesem intr-o intersectie aglomerata, in care faceam la stanga si cand am vrut sa plec am observat ca aveau deja verde cei de pe directia perpendiculara. El apucase sa calce frana si mi-a atras atentia. Nu era nimic grav, dupa regulament nu ar fi putut sa ma penalizeze si daca ar fi facut-o n-ar fi fost suficient ca sa ma pice. Opresc unde imi spune si astept verdictul cu ceva emotii dar stiind ca l-am luat. Dumnealui tacea. Se uita pe foaie vreo 30 de secunde si ma intreaba: “Sunteti cumva ruda cu ala din ziare,  cu Romanita, cu…?”. La sfarsit avea un zambet parsiv in coltul gurii, de om uns si cunoscator de oameni importanti. “Nu, nu sunt” zic, si ma uit fix la el asteptand. Mai face o pauza in care parea ca gandeste adanc si-mi spune, cam dezamagit, ca l-am luat. Ii zic multumesc si ies din masina,  bucuros ca era bifata in sfarsit si asta.