Nu-mi plac decât unul sau două dintre modelele din ultimii ani. Au o agresivitate mitocănească la fel ca Hummer sau Cadillac. Saab-ul şi-a pierdut sufletul sub GM şi acum e lăsat să dispară, deşi câţiva producători au vrut să-l cumpere.
Foto: http://www.saabhistory.com/
Cum a făcut Saab istorie vedeţi aici şi aici.
N-ar fi prima dintre mărcile care au dispărut la un moment dat, pentru ca apoi să revină frumos.
Chestia asta cu flacăra violetă are potenţial, tocmai pentru că este o mare gugumănie. Dar la fel de mare gugman e şi Gigi Becali şi asta nu l-a împiedicat să devină persoană publică, cu aparăţii la TV în fiecare seară. E normal ca descoperitorul patriotului şi smeritului Gigi să ne explice acum că strategia lui infailibilă a fost învinsă pe căi oculte, de purtătorii de cravate mov. Se va aduna lumea ca la descoperirea Elodiei, să-l asculte dezvăluind tainele magiei de toate culorile, cu cele 7 colţuri, raze sau aure. Se va dezbate adânc şi des iar cei care “cred” le vor explica celor care nu cred că sunt proşti. Atacurile lui Mitrea vor fi măturate de valul de astrologi, psihologi, numerologi, energeticieni de lumea a 14-a şi alţi Iliuţi. Ce mai, ceva-ceva trebuie să fie adevărat de vreme ce se discută atât. Asta e şi ideea, care chiar dacă nu e nouă, sau cu atât mai mult, va merge la Congresul PSD şi va vota. Iar noi ceilalţi, proştii, vom râde. Din nou.
Legat de asta, sau poate nu, aflăm că gorilienii de bună credinţă sunt rugaţi să nu intre pe site-ul emag.ro, pentru că acolo şerpilienii extratereştrii pregătesc un atac pe 1 ianuarie. Acum, dacă profesorul Leonida Bucium bate câmpii din convingerea lui, e păcat. Tocmai a fost irosită o idee bună de campanie virală. Dacă nu, nu. Oricum, să ştii site-ule emag că o sa-ţi fac o vizită după sărbători şi îmi eşti dator cu o ofertă bună la Dell cu AMD Dual Core, tastatura alfanumerică şi placă video destinată, pentru link-ul pe care îl pun aici. De ce după sărbători? E mai puţin aglomerat şi putem discuta altfel.
Acum că au trecut, s-au renumărat şi validat, auzim pe toate căile explicaţii pentru insuccesul lui Geoană. Sunt de acord că a fost în mare măsură eşecul lui, dar am câteva amendamente:
1. Nu cred în sondajele dintre cele două tururi, aşa cum nu am crezut în exit-pollurile de la al doilea tur. Băsescu a scăzut constant, din ziua în care a avut maximul popularităţii (prin 2007 dacă nu mă înşel) şi până la turul întâi. Scăderea aceasta nu a fost reflectată corect de sondaje, ci mai degrabă influenţată de sondaje, în sensul că atingerea unui anume prag de popularitate era anunţată ca certă cu câteva luni înainte. Diferenţa de 10 procente în favoarea lui Geoană, între cele două tururi, nu era reală. E sigur însă că luase un mic avans. Acest lucru în sine era o premieră importantă în ultimii 5 ani dar nu putea fi exploatată, pentru că s-ar fi contrazis cu prohodul ce îi fusese cântat mult timp lui Băsescu.
2. Sunt de acord că filmul de la Ploieşti a fost difuzat de prea multe ori, până a stârnit efectul contrar. Îniţial îşi făcuse treaba, lansarea lui a fost bine calculată, punându-l în defensivă pe Băsescu. Faptul că Patriciu a vrut să-şi aroge drepturile asupra lui a fost o greşeală, dar nu atât de mare. Mi se pare mai grav că nu a înlăturat suspiciunea de trucare, şi că era o chestie veche, care ar fi trebuit să apară atunci când s-a întâmplat, adică înainte de alegerile din 2004. Dar şi aşa, până la urmă filmul ăsta trebuia să contribuie cu 1 procent la victoria lui Geoană. Ar fi fost suficientă reluarea în prime time două zile, pe toate posturile mogulilor.
3. Vizita la Vântu a fost o mare prostie, dar mai mare a fost prostia gazdei că l-a chemat. Şi apoi intervenţia telefonică de la Realitatea a fost antologică. Vorbim despre oameni care stăpânesc minciuna şi care au ajuns cu ea departe. E aproape incredibil! Sau poate Vântu a cedat unui şantaj şi l-a atras în cursa de la 12 noaptea.
În orice caz, acesta a fost punctul culminant al celei de-a doua confruntări. Nu trebuie să uităm însă că Geoană a fost mult mai slab pregătit ca Băsescu, pe oricare dintre subiecte, dar cel mai surpinzător pe cel de politică externă. Mai mult decăt oricând, aici s-a văzut ca echipa lui s-a bazat în campanie pe atacurile împotriva lui Băsescu de la televiziuni, în loc să-şi pregătească candidatul. Am impresia că a doua confruntare nu a fost dorită de Geoană şi ai lui şi că n-au luat-o în serios nici după ce a fost bătută în cuie.
Apoi discursul lui Geoană a fost prost ales. Cheia victoriei lui erau voturile lui Crin Antonscu, un om de dreapta, pentru că pe voturile pro Geoană din primul tur se putea baza şi dacă în ultimele două săptămâni ar fi stat închis în casă. Dintre cei care votaseră cu Crin, un anume procent, cunoscut de staff-ul lui Geoană, nu ar fi votat în turul 2. Din restul rămas, Geoană avea intenţie de vot suficient de mare pentru a-l depăşi pe Băsescu, lucru iarăşi ştiut. Probabil că între cele două tururi scorul real era de 52 la 48. Este o bănuială de-a mea. La un asemenea avantaj, indiferent de vizita la Vântu, Geoană trebuia să stăpânescă subiectele negociate de cele două staff-uri. Asta era absolut obligatoriu. Şi apoi ar fi trebuit să renunţe la discursul de comunist apărător al săracilor şi năpăstuiţilor. Exemplele despre cât de rău o ducem, de la începutul fiecărui răspuns, trebuiau rărite. Votanţii lui Crin sunt oameni pe care îi deranjează să li se repete că sunt pe ultimul loc în Europa, mai ales când nu e adevărat.
4. Pe de altă parte, Băsescu a câştigat alegerile în aceeaşi măsură în care Geoană le-a pierdut. A avut curajul să adopte un stil de prezentare la confruntări care nu se potriveşte firii lui, dar care s-a dovedit câştigător. La prima, aceea în trei, cred că i-a fost cel mai greu, pentru că era abia prima oară în care trebuia să-şi apere mandatul în faţa unui contracandidat ce era dat câştigător în faţa lui. Poziţie absolut nouă pentru Băsescu, care s-a obişnuit să intre în duel cu şansa a doua pentru a ieşi câştigător pentru o funcţie pentru care a fost un candidat surpriză. S-a întâmplat la alegerile pentru primărie în 2000 şi la cele pentru preşedenţie din 2004. Tot la primărie în 2008 n-a avut contracandidat la confruntări, şi nici la alegeri, câştigând din primul tur. De data asta, Băsescu ocupa cea mai importantă funcţie în stat, o demnitate incomparabil mai mare decât cea de primar al Capitalei şi arma lui numărul 1, ferocitatea în confruntare, fusese de mult dezamorsată de eticheta de scandalagiu, lipită cu mult sârg 5 ani de zile de televiziuni. În plus era în faţa a doi contracandidaţi care şi-au construit poziţia publică exclusiv atacându-l. Era imprudent să fie agresiv, dar a urmărit constant tema dreptei, căutând să câştige cât mai multe voturi de la Crin pentru turul doi. Prestanţa în confruntare a fost bună, dar a transmis involuntar o nesiguraţa care se datorează faptului că discursul nu se potrivea stilului său. Vorbim până la urmă de un om care şi-a construit cariera politică pe confruntări, iar atunci când nu le-a avut şi le-a născocit. E una dintre cauzele pentru care afost greu de recunoscut, părând slabit şi în defensivă. Cred că a pierdut ceva voturi în urma prestaţiei de atunci, dar nu semnificativ de multe.
În a doua confruntare, în schimb, era cumva în mediul lui. Se juca victoria atunci şi miza l-a scos la iveală pe cel pe care îl cunoaştem. Şi-a însuşit mai bine discursul şi asta i-a dat un plus de siguranţă, pe lângă asul pe care îl avea în mânecă. Prestaţia slabă lui Geoană i-a dat şi mai mult curaj şi şi-a ales bine momentul atacului. Mulţi s-au mirat că n-a reluat tema vizitei la Vântu după pauză, dar probabil că a constat slaba pregătire a lui Geoană şi faptul că reuşea să câştige fiecare temă pusă în discuţie. Un alt atac nu mai avea rost, pentru că punctase deja. Putea să continue dezbaterea obişnuită, din moment ce avea de fiecare dată câştig de cauză.
S-a vehiculat contra-atacul lui Geoană la întrebarea despre Vântu, cu mersul către Băsescu şi textul: “Tot securist ai rămas?”. Cred că ar fi fost o prostie, mai bine că n-a făcut-o. Oricum Băsescu a avut răspunsul potrivit, pe care l-a oferit fără să fie întrebat. A spus la un moment dat, ca din senin: “Ştiu de pe HotNews”.
Un alt plus al campaniei lui Băsescu a fost că a căutat prezenţa publică, ieşind oriunde a avut loc, pe bloguri şi pe posturile considerate mici dar cu o oarecare audienţă, gen OTV şi ETNO. Încă odată şi-a fructificat potenţialul de popularitate, atrăgând atenţia publică de pe posturile importante, dar care îl crucificau, şi mutând-o pe un alt post, pe care îşi putea spune discursul fără a fi întrerupt. A contat şi asta, la fel cum au contat interviurile acordate unor blogeri cu trafic important, care sunt convins că i-au fost recunoscători pentru serviciul făcut.
Ca o concluzie, Geoană a avut la dispoziţie ce nu va mai avea probabil nici un candidat în România: un curent important de opinie, sprijin total din partea celui care obţinuse 20% în turul 1, fonduri generoase de campanie, forţă în Parlament, maşinăria de vot a partidului în spate.
Băsescu, pe de altă parte, a suferit de ostilitatea presei importante mai mult timp şi mai intens decât chiar Constantinescu. A trecut printr-o suspendare din funcţie. Partidul lui a fost înafara majoritatăţii parlamentare cam jumătate din mandatul de 5 ani. Acelaşi partid va supravieţui greu fără el. A avut în schimb o bună echipă de campanie, mereu câştigătoare.
